versiune BETA

INTERVIU. NIMIC DESPRE FOTBAL, CU OCTAVIAN ABRUDAN

Serialul “Nimic despre fotbal”, prin intermediul căruia ne-am propus să vă arătăm o altă față, poate mai puțin cunoscută, a celor care fac parte din familia Universității Cluj, a ajuns la episodul al doilea. Astăzi îl aducem în fața dumneavoastră pe fundașul central Octavian Abrudan, un “veteran” care a îmbrăcat tricoul alb-negru atât în Liga I, cât și în eșaloanele inferioare.

Fcuniversitateacluj.ro: Pentru început, haide să ne amintim de copilărie. Care a fost jocul copilăriei pe care l-ai preferat în acea perioadă?

Octavian Abrudan: Stăteam la bloc, pe Calea Florești, erau foarte mulți copii acolo. Ne jucam de toate, chiar părinții mei au pus un coș de baschet în spatele blocului. Jucam handbal, volei, îmi amintesc că la un moment dat am făcut rost de un fileu, tenis cu piciorul. Tot atunci mai erau la modă jocuri precum “La foc, la foc”, “Castel”, “De-a v-ați ascunselea”, “Hoț – polițai” sau ne jucam cu țevile cu cornete. Erau foarte mulți copii acolo, iar din punctul acesta de vedere am fost un norocos. Nu țin minte să fi avut un joc preferat, îmi plăceau toate.

Ce fel de boacăne făceai pe atunci?

O.A: Cea mai mare boacănă am făcut-o acasă, în apartament. Aveam 4-5 ani. Tatăl meu avea niște boxe foarte frumoase la vremea aceea, mari și noi, din ce țin eu minte. La un moment dat, nu știu cum am ajuns să am un cui în mână. Părinții mei erau ocupați cu niște invitați, nu erau atenți la mine. Eu mă tot jucam pe lângă boxe și am introdus cuiul într-una dintre ele, în timp ce mergea muzica. Evident, dintr-o dată muzica s-a oprit. Aceasta cred că a fost cea mai mare boacănă a mea. Acum, dacă stau bine să mă gândesc, nici mie nu mi-ar plăcea să facă așa ceva copiii mei, dar în copilărie se întâmplă și lucruri de acest gen (râde).

Mergem puțin mai departe. Mai ții minte când te-ai îndrăgostit prima dată?

O.A: Da. Cred că eram în liceu, în clasa a IX-a.

Sportivii călătoresc prin toată lumea. Ce oraș te-a impresionat cel mai mult?

O.A: Îmi pare rău că nu am reușit să călătoresc în adevăratul sens al cuvântului, să am timp să văd frumusețea orașelor. Într-adevăr, călătorim, dar nu vizităm. Ajungem să cunoaștem doar stadionul și aeroportul. Avem și în România orașe foarte frumoase. Chiar mă gândeam anul acesta că ar trebui să facem mai multe vacanțe în țară, pentru că ne-am tot dus prin străinătate, dar țara nu am apucat să o vizităm atât de mult. Ca să revin la întrebare, mi-a plăcut Milano, mi-a plăcut Parisul, am trecut prin Barcelona, dar aș vrea să o vizitez pe îndelete. Îmi doresc foarte mult să văd alte orașe și tocmai din acest motiv nu pot să spun că unul anume este preferatul meu. Aș vrea să ajung în Statele Unite ale Americii, să văd New York-ul, L.A-ul, toată zona aceea.

Trecând puțin spre lectură, ai recitit vreodată aceeași carte?

O.A: Nu mi s-a întâmplat să citesc aceeași carte de mai multe ori. E exact ca și în cazul filmelor. Din moment ce ai văzut deja un anumit film, a doua oară nu vei mai avea aceleași trăiri, pentru că știi deja ce urmează, ce se întâmplă. Dacă e o carte bună, poți să recitești unele pasaje, dar chiar nu mi s-a întâmplat să reiau una complet.

Nu driblăm latura culinară, așa că suntem curioși care este mâncarea ta preferată?

O.A: Mai demult obișnuiam să spun că mâncarea mea preferată este șnițelul cu cartofi piure (râde). Îmi place să cred că am evoluat de atunci și că îmi plac mâncărurile puțin mai rafinate. Îmi plac supele cremă, o vită mediu spre bine făcută, cu niște legume lângă, dar, tot așa, nu pot să spun că am o mâncare preferată. Oricum, în ultima perioadă am devenit mult mai interesat de ceea ce mănânc, de cum ar trebui să mănânc, deoarece alimentația este un capitol foarte important pentru sănătate.

Nu omitem nici muzica. La concertul cărei trupei ai vrea să asiști în perioada următoare pe Cluj Arena?

O.A: Știu că în această vară vor veni cei de la Depeche Mode. Mi-ar plăcea să îi văd și sper să îmi permită timpul. În ultima perioadă vin nume mari chiar și la festivalul Untold. Gusturile muzicale sunt subiective, pentru că mie poate să îmi placă ceva, iar ție să îți placă altceva. Într-o vreme ascultam rock alternativ, hip-hop, multe genuri. Acum poate ascult mai puțin muzică, dar am rămas cu amprenta pe care mi-am format-o în tinerețe. Îmi place chiar și muzica electronică, rockul, câteodată comut pe Rock FM, însă aici aș include melodiile mai vechi, consacrate, hiturile.

Cum îți petreci timpul liber?

O.A: Cel mai mult cu familia. Îmi place să merg la film, deși nu o fac prea des. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii la ei acasă, să povestim. Cu această ocazie se mai întâlnesc și copiii noștri, se joacă, iar noi le discutăm pe ale noastre, suntem mai relaxați. După o anumită vârstă nu mai ieși atât de mult în cluburi și ești mai interesat să te întâlnești cu prietenii tăi pe la restaurante, să găsești o plăcere sporită în a povesti, nu neapărat în a sta într-un club. Chiar mă gândeam în ultima vreme că nu mai poți povesti în club pentru că muzica merge prea tare. Atunci îți dai seama că înaintezi în vârstă (râde). Înainte nu mă interesa chestia asta. Socializarea, întâlnirea cu prietenii, acestea îmi fac plăcere.

Ești credincios?

O.A: Da, dar nu merg foarte des la biserică.

Folosești rețelele sociale, intri des pe Internet?

O.A: În ultima perioadă am început să petrec ceva timp și pe Facebook și pe Instagram, dar mai mult pentru informare. Nu prea postez poze, însă pe rețelele sociale găsești foarte multe informații. Rețelele sociale acoperă o arie mai mare de informație.

Gândește-te la o limbă străină care nu e de circulație, dar pe care ai vrea să o înveți la un moment dat.

O.A: Cred că ar fi foarte util să știu chineza, chiar dacă pare foarte greu de stăpânit. Eu sunt de principiul că trebuie să cunoști cât mai multe limbi, pentru că acest detaliu îți deschide mintea, vezi lucrurile în mai multe feluri și reușești să comunici cu oamenii din alte culturi. E un lucru benefic, clar.

Să încheiem într-o notă mai sobră. Din păcate, trăim într-o lume în care amenințarea teroristă pândește la tot pasul. Cum consideri că ar putea fi eradicat acest flagel?

O.A: Este o discuție foarte amplă, dar m-am gândit de multe ori la acest aspect. Sunt tot mai multe atentate și fiecare dintre noi s-a gândit la un moment dat care ar fi soluțiile, cum ar putea fi oprite, sau s-a pus în pielea unui președinte. Cred că am putea încerca să fim buni cu oamenii de lângă noi. Sună foarte general, dar acesta e singurul lucru pe care poți să îl faci. Trebuie efectiv să uiți de religia celui de lângă tine și să-l accepți așa cum e. Dacă oamenii sunt de altă religie, nu înseamnă că sunt răi sau buni. Pur și simplu cred în altceva. Desigur, atentatele au o bază mult mai veche. Din nefericire, oamenii au fost marcați și au transmis din generație în generație aceste frustrări, iar acum ele se revarsă așa cum se revarsă. Fiecare își ia legea sau crezul în propriile mâini și face ceea ce crede de cuviință, dar dacă am încerca să fim mai buni unii cu ceilalți am putea să remediem problema.

 

OCTAVIAN ABRUDAN

Data și locul nașterii: 16.03.1984, Cluj-Napoca

Înălțimea: 1,91 m

Postul: Fundaș central

Numărul de pe tricou: 4

Starea civilă: căsătorit, are doi copii

Alte echipe pentru care a evoluat: Gloria Bistrița, FC Brașov, Steaua București, Rapid București, Milsami Orhei (Republica Moldova), Gaz Metan Mediaș.

Foto: Cristian Cosma

 

 

 

 

Leave a Reply